„M-am oprit o clipă din drum, așezându-mi plasele la picioare, ca să-mi odihnesc brațele. În jurul meu tarabele dădeau pe dinafară de nuci și mere, struguri și dude.
De cealaltă parte a pieței, te-am zărit stând lângă un zid cu prietenele tale. Erai la o tarabă cu fructe, lângă o tipsie cu caise.
Erai atât de frumoasă, că m-am oprit, complet năucit, în mijlocul străzii.
Știam că nu puteam să-ți spun nimic.
M-am aplecat spre pungi și am luat cea mai bună rodie pe care am găsit-o. Apoi am venit la tine și am așteptat să te uiți la mine. Prietenele tale s-au oprit din pălăvrăgeală și s-au zgâit la mine curioase. Apoi am ținut fructul în mâna întinsă. I-am depus greutatea în palma ta — pe care o întinseseși aproape mirată — și am plecat. Ți-am dăruit o rodie, apoi am plecat.”
. . . . . . . . . . . . .
NB: N-am știut și nu prea știu nici acum cine e Peter Hobbs. Nu auzisem de el, când i-am cumpărat cartea (versiunea în română, totuși, și nu cea afișată aici, în poză). Nu am auzit nici dup-aia. Am dat 5 lei pe ea, după ce am pescuit-o de unde era ascunsă, pe raft. Mă întorc regulat acolo, pe același raft unde e ascunsă, să mai cumpăr câte un exemplar ca să-l dau cadou. E o carte minunată!