Ce spectacol remarcabil e „Artists Talk”! Un spectacol de artă care vorbește despre artă, asta am văzut pe scenă la ARCUB. O piesă de teatru care mi-a vorbit sincer despre multe dimensiuni importante ale produsului și actului artistic. Importante, și care totuși mai scapă atenției noastre. Pentru că arta, prin toate elementele ei puse la un loc, prima oară ne farmecă. Uneori nu vedem lucruri sau, mai bine zis, vedem cu precădere ce-și dorește producția spectacolului, pentru că arta ne farmecă și o face absorbindu-ne în lumea ei.
Arta prima oară ne farmecă.
„Artists Talk” e un spectacol care ne farmecă în afara lumii magice a artei, ca să zic așa. Vedem, de data asta, dimensiuni reale ale ei: socială, politică, dimensiunea (i)responsabilității artistului, a minciunii, a manipulării, vedem și mizeria, cruditatea, duritatea pe care se fundamentează uneori arta. Conștientizăm cenzura care poate interveni, deschidem ochii spre strategiile pieței artistice. Stereotipii, controverse puternice, sacrificiile făcute în numele artei, toate, și chiar mult mai multe de atât, sunt cu noi pe scenă. Actori de altă factură, poate. Actori-idei. Deși n-aș pune în umbră sub nicio formă actorii-oameni, actorii propriu-ziși: Ruxandra Maniu, Ilinca Manolache, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță, Bogdan Zamfir. Joacă formidabil!
Spectacolul e alcătuit din șase scenete cu o dinamică foarte bună. Conceptul în sine de artists talk, așa cum bine îl explică multe recenzii de pe internet deja, se referă la dialoguri dintre artiști și public, cu scopul ca primii să-și facă înțelese mai bine propriile producții artistice. Cu scopul expunerii ideilor de la baza lor, a modului în care a fost realizat totul, a unor frânturi din culisele realității și chiar ale minții de artist/ producător/ regizor/ scenograf/ coreograf/ protagonist etc.
Șase scenete, cinci actori, cam patru limbi
Despre asta e spectacolul: șase scenete în cadrul cărora oamenii care ne livrează arta vorbesc despre scopurile artei, în contexte controversate. Regia (Gianina Cărbunariu) este minunată, „Artists Talk” e un show complex și nu foarte ușor digerabil, ca subiect, e un spectacol de aproape două ore, dar nu simți când trece timpul. Deloc. Așa îți dai seama cel mai ușor de cât de bine închegat și de captivant e ce vezi pe scenă: reprezentația nu te pierde, te ține în ea! Muzica e captivantă, umorul e neașteptat de bun, mai ales că se profilează din replici normale, cumva banale, e puternică senzația de stereotipie. Dar efectul scontat e contradictoriu, ne-stereotipic. Un spectacol care pare simplu, dar cu un catharsis genial, așa e „Artists Talk”! Se joacă în engleză, română, franceză, plus o mică inserție de cehă. Cu subtitrare în română.
Actorii își schimbă rolurile pentru cele șase scenete, sunt de fiecare dată altcineva și, deși trecerea de la un personaj la altul e rapidă, nu o sesizezi, ca spectator. Prestația este neașteptat de autentică. Și spun „neașteptat”, iar, pentru că teatrul nostru, așa cum îl văd eu acum, dărâmă prejudecățile anterioare avute, cred, de mulți dintre (ne)spectatorii noi: prejudecățile privind teatrul ca loc mai vetust, cu amprenta remanentă a comunismului, lipsită de nou, cu piese clasice și, poate, pentru unii obositoare (pentru mine sigur!). Și nu, nu e deloc așa: lumea teatrului e eclectică și vie, cel puțin prin piesele la care am fost eu (am scris despre câteva dintre ele AICI). Cu siguranță, selecția spectacolelor la care mergem contează!
Am rămas cu câteva idei foarte frumoase din „Artists Talk”, dincolo de subiectul dens pe care se întemeiază piesa. Am să închei deci cu ele:
Arta îți dă speranță.
Teatrul se adresează unui public sensibil.
În dans transferi lucruri foarte greu de exprimat prin cuvinte.
Lumea teatrului e curajoasă, mergeți la spectacole, întrebați de cele bune, faceți-vă și voi curaj să încercați sau să persistați!