O gură de… artă

Câteva rânduri despre teatru. Cu sinceritatea spectatorului care efectiv încă-l descoperă și-l savurează. Nu-i știu dedesubturile, nu sunt specializată în domeniu, doar îmi place la ce merg adesea. Și nu merg de mult — deloc! — dar merg tot mai mult la teatru. Și abia învăț nume de actori, regizori etc.

Lumea teatrului de care vorbesc eu în general, prin prisma pieselor la care am fost și mi-au plăcut, nu este o lume țanțoșă, sau bățoasă, sau protocolară, sau simandicoasă — nici în ceea ce privește publicul, nici actorii de pe scenă.

E mai degrabă naturală.

Lumea teatrului de care am tot vorbit și pentru care am făcut așa o pasiune frumoasă în ultima vreme este, din punctul meu de vedere și prin prisma experiențelor mele, cel mai viu sector al culturii noastre, cu tușe bune de underground. Lumea cărții nici nu visează, deocamdată, la libertatea de aici!

Teatrul e spațiul în care întrevezi, în sfârșit, speranța schimbării și chiar schimbarea, inclusiv — sau mai ales — socială! E spațiul unde societatea noastră se dezbracă de multe prejudecăți, unde inovează, unde e nonconformistă și curajoasă! Teatrul nostru conține nuditate, de pildă. Multă, mai multă decât m-am așteptat eu, personal. De fapt, nici nu m-am așteptat.

Teatrul nostru conține expunere, îndrăzneală, eclectism, mult talent. Conține actualitate — am văzut inclusiv în piesele pentru copii elementele lumii noastre inserate în joc: Vrăjitorul din Oz vorbește la mobil! Și e de tot hazul treaba asta. Teatrul conține umor, frumusețe, revelație, radicalitate.

Creativitate.

Am mare, mare încredere în generația proaspătă de actori pe care îi văd pe scene. Am încredere și mă impresionează, în general, actorii buni. Pe care-i recunoști simplu: îi crezi. Cât joacă, îi crezi! Te transportă din povestea vieții tale în povestea jocului lor.

 

Piese de teatru

la care te-ai duce iar și iar

 

Sau, cel puțin, eu m-aș duce cu drag, încă o dată, la următoarele:

 

„Obsesii”, la ARCUB;

„Iarna”, la Nottara;

„Homo Love”, la Green Hours;

„Pe jumătate cântec”, la Odeon;

„Artists Talk”, la ARCUB;

„Tipografic majuscul”, la Odeon;

„Regele moare”, la TNB;

„O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, la TNB;

„Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele”, la Țăndărică.

 

*  *  *

În fotografia pricipală, o operă de artă marca Abdelkader Benchamma.