Știi ce e joc orgastic? Următoarea carte de poezii pe care n-o s-o mai lași din mână, după ce ajunge la tine! Pentru că e frumos și versul, e frumos și conceptul, sunt frumoase și ilustrațiile dinăuntru. Miezul poeziei e frumusețea, până la urmă. Întâlnirea Cu poezia lui …
După ce m-am așezat jos, un om cu o inimă cât el de mare, la propriu, a trecut pe lângă mine și pe lângă ceilalți din public. S-a dus pe scena mică și misterios luminată, din față, a scos o femeie din inimă și a început să… danseze o poveste. …
Absurdul doare, când ești în afara lui. De-asta și e absurd, în fond. Că nu te conține și că nu-l înțelegi. Nu ești în sistem. Lumea care ți se pare dreaptă nu are loc, efectiv nu încape în lumea nedreaptă în care n-ai de ales și trebuie să trăiești. Cum …
Câteva rânduri despre teatru. Cu sinceritatea spectatorului care efectiv încă-l descoperă și-l savurează. Nu-i știu dedesubturile, nu sunt specializată în domeniu, doar îmi place la ce merg adesea. Și nu merg de mult — deloc! — dar merg tot mai mult la teatru. Și abia învăț nume de actori, regizori …
Sex, erotism și dragoste — ce melanj! Și ce crescendo: „[…] sexul este rădăcină, erotismul este tulpină, iar dragostea este floare”! O spune Octavio Paz, în „Dubla flacără”, o carte prețioasă dintr-o colecție prețioasă de la Humanitas: 12 cărți despre lumea în care trăim. 12 cărți cu 12 coperte care compun, împreună, …
Ce coțofene sexy dansau la un moment dat în „Vrăjitorul din Oz”, acu’ o săptămână, la Teatrul Excelsior! Niște femei costumate în negru, care se mișcau excentric-languros și erau și puțin de vis, și puțin tenebroase. Frumoase și rele — ispititoare, pe scurt. N-am putut să nu mă întreb dacă nu erau, …
Ce spectacol remarcabil e „Artists Talk”! Un spectacol de artă care vorbește despre artă, asta am văzut pe scenă la ARCUB. O piesă de teatru care mi-a vorbit sincer despre multe dimensiuni importante ale produsului și actului artistic. Importante, și care totuși mai scapă atenției noastre. Pentru că arta, prin …
Nu multe dintre cărțile pe care le citesc au, în paginile lor, un aer senzual. Astea sunt, totuși, cărțile mele preferate: cele în care cuvintele păstrează ceva din chemarea cărnii, a trupurilor noastre. „Cultura japoneză” este, în opinia mea, o carte de istorie senzuală.
Ce frumos e la teatru, mai ales când știi la ce piese să mergi! Mie îmi place mai puțin teatrul clasic. L-am descoperit pe cel nou, eclectic, care aduce laolaltă, pe scenă, mai multe elemente din mai multe tipuri de artă. Nu știu cum să-l numesc, cert e că m-am …
„M-am oprit o clipă din drum, așezându-mi plasele la picioare, ca să-mi odihnesc brațele. În jurul meu tarabele dădeau pe dinafară de nuci și mere, struguri și dude.
Mai mult…
