Nu multe dintre cărțile pe care le citesc au, în paginile lor, un aer senzual. Astea sunt, totuși, cărțile mele preferate: cele în care cuvintele păstrează ceva din chemarea cărnii, a trupurilor noastre. „Cultura japoneză” este, în opinia mea, o carte de istorie senzuală.
Ce frumos e la teatru, mai ales când știi la ce piese să mergi! Mie îmi place mai puțin teatrul clasic. L-am descoperit pe cel nou, eclectic, care aduce laolaltă, pe scenă, mai multe elemente din mai multe tipuri de artă. Nu știu cum să-l numesc, cert e că m-am …
„M-am oprit o clipă din drum, așezându-mi plasele la picioare, ca să-mi odihnesc brațele. În jurul meu tarabele dădeau pe dinafară de nuci și mere, struguri și dude.
Mai mult…
„La Jing, liliacul ne îmbată cu parfumul lui. Min mă așteaptă în pat. S-a stropit cu apă de la fântână din cap până-n picioare. E rece ca o piatră abia scoasă din râu. Mă arunc asupra lui. Pielea mea fierbinte aproape scoate fum când se atinge de a lui.Mai mult…
Sunt foi peste tot, nu ai pe unde pune un picior, hârtiile zboară chiar și prin aer, uneori făcute ghemotoc. Oamenii se ceartă întruna pe probleme de gramatică, ba invocând dicționarele de specialitate, ba ironizându-le. Ultimul caz fiind valabil pentru situația în care ce spune dicționarul nu coincide cu ce …
Ce frumoase sunt informațiile! Înotăm prin ele ca printr-o nouă mare, atât de tare s-au înmulțit! Unde mai pui și accesibilitatea lor crescută. Dar marea informațiilor e tulbure, sedimentele sunt adesea răscolite ori apele ei sunt o încercare grea pentru mulți. Așa a fost și Moby Dick pentru căpitanul Ahab, …
